Introduceti adresa de email:

Sustinut de FeedBurner


De la plata pe km la plata pe oră e cale lungă

sofer de camionDeşi retribuirea şoferilor profesionişti în funcţie de numărul de kilometri parcurşi nu mai este tocmai legală de mulţi ani, majoritatea companiilor româneşti şi chiar şi multe dintre cele străine încă se raportează la rulaj pentru motivarea şoferilor. Plata pe kilometru este un subiect tabu, pe care noi înşine am ezitat să-l deschidem de ani de zile, iar momentul actual de criză economică nu pare tocmai potrivit pentru o reformă a sistemului de retribuire a şoferilor. Ar fi nevoie de câţiva ani buni pentru a găsi modalitatea corectă şi echitabilă de a plăti mai bine şoferii conştiincioşi – care jonglează la maximum posibil cu reglementările AETR, astfel încât să ajungă în cel mai scurt timp fără a încălca, însă, limitele sensibile ale timpului de conducere permis de legislaţia europeană – pe cei atenţi la consumul de combustibil şi, implicit, la uzura vehiculului.

Şi totuşi, trecerea la plata orară trebuie luată în considerare cât mai curând, pregătirea fiind mai uşor de făcut în perioade de schimbare, ca acestea, când oricum se rediscută tarife, salarii, cheltuieli. La momentul de faţă sunt o mulţime de softuri care pot calcula cheltuielile unei curse atât în funcţie de kilometrii efectuaţi, cât şi de timpul alocat cursei. Acest exerciţiu ar prinde bine şi managerilor care îşi calculează costul/km şi, implicit, tariful de transport, numai în funcţie de kilometrii rulaţi cu marfă, uitând sau ezitând să-şi ia în calcul şi ocolurile până la locul de încărcare/descărcare sau timpul pierdut de şoferi aşteptând să le vină rândul la încărcare.

Nu trebuie uitat că sunt tot mai mulţi clienţi care au pretenţia ca şoferul să-şi încarce/descarce singur marfa în/din camion, astfel încât modul de calcul al tarifului de transport trebuie să se bazeze şi pe acest timp petrecut de şofer în beneficiul clientului (ne referim aici la aşteptările nejustificate la depozite şi la activitatea de încărcare/descărcare).

Ori, recalcularea tarifului de transport trebuie să meargă în paralel cu recalcularea modului de salarizare a şoferului. E adevărat că viteza comercială înregistrată pe drumurile din România este încă în dezavantajul transportatorului, dezavantaj împărţit în prezent între proprietarul firmei de transport şi şofer, însă chiar şi acest timp mai lung petrecut pe şoselele româneşti poate fi echitabil transpus în plata orară a şoferului.

Mulţi transportatori se tem că şoferii ar trage mâţa de coadă dacă ar fi plătiţi doar la program, însă deja sunt manageri în România preocupaţi să introducă un sistem de retribuire a şoferilor în funcţie de performanţă. Sistemul presupune crearea a 3-4 categorii de performanţă, calculată în funcţie de timpul în care şoferul reuşeşte să efectueze o cursă, consumul de combustibil raportat la încărcătură, prestaţia în faţa clientului, numărul de amenzi colectate, contribuţia la reducerea uzurii şi îmbunătăţirea activităţii etc. Astfel, şoferii vor fi încadraţi într-una dintre categoriile de performanţă de la I la IV şi nu vor mai fi plătiţi la kilometru, mai mult sau mai puţin mascat, ci în funcţie de „contribuţia” la bugetul firmei. Şi atunci acuzaţiile de furt de ambele părţi nu-şi mai au locul. Iar tahograful digital şi sistemele electronice de pe camioane, ca să nu mai vorbim de sistemele specializate de management al flotei, pot oferi transportatorilor toate datele de care au nevoie pentru a calcula performanţa şoferului.

E necesară însă o schimbare de mentalitate.

(Autor:Marilena Matei)


» Citeste si:

  • Nu exista articole asemanatoare.

Comenteaza

 

 

 

Puteti folosi aceste tag-uri HTML

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*